Ce invaţã
greşit copiii la şcoalã
Un renumit om de ştiinţã definea educaţia ca fiind ceea ce iţi rãmâne din anii de şcoalã dupã ce ai uitat totul. Dupã ce ai uitat cum se extrage rãdãcina pãtratã dintr-un numãr, dupã ce ai uitat in ce an a avut loc rãscoala de la Bobâlna, dupã ce ai uitat formula chimicã a benzenului şi cum se numea eroina romanului “Baltagul” . Dupã ce ai uitat diferenţa intre muson şi ciclon sau dintre watt şi volt.
Ce iţi rãmâne de la şcoalã când , sã spunem, ai 30 de ani şi un copil pe care il trimiţi acum in locul tãu la şcoalã , in clasa intâi ? Dacã ţi-a plãcut cartea, vei pãstra deprinderea şi plãcerea de a invãţa şi unele cunoştinţe pe care le-ai reţinut ca elev pentru cã te interesau şi poate cã te mai intereseazã şi acum.
Dar dacã eşti ca majoritatea elevilor, ca majoritatea actualilor adulţi, pun pariu cã nu a rãmas mare lucru din ce ai invãţat la şcoalã. In afarã de amintirile fericite ale unor vremuri fãrã griji.
Ceea ce rãmâne nu este vizibil. Si de aceea nu este sesizabil uşor. Ceea ce rãmâne nu este la suprafaţã. Este in adâncul minţii noastre. In subconştient. Acolo au fost inregistrate şi depozitate toate intâmpãrile, toate experienţele din anii de şcoalã. Iar dacã ele au fost trãite cu intensitate sau au fost repetate deseori, s-au intipãrit profund in subconştient şi au devenit tipare mentale. Credinţe, repere. Aceste tipare mentale ghideazã viaţa noastrã ceas de ceas, zi de zi, fãrã sã ne dãm seama. 99% din viaţã o trãim pe pilot automat, apelând la programe mentale adânc inrãdãcinate in subconştientul nostru in timpul copilãriei şi anilor de şcoalã. Viaţa noastrã este de fapt expresia acestor credinţe şi convingeri pe care le-am dobândit in primii ani de viaţã şi de şcoalã. Pentru cã subconştientul nostru cautã permanent şi gãseşte evenimente, ocazii şi persoane care sã dovedeascã adevãrul credinţelor si convingerilor noastre dobândite. Sã mã explic.
Un copil care primeşte note proaste şi este de fiecare datã admonestat de invãţãtoare cu un “Nu e nimic de capul tãu !” va inregistra in subconştientul sãu aceastã afirmaţie ca pe o instrucţiune de program. Mai târziu, când in clasele mai mari sau in anii de liceu va mai auzi de la profesori replici asemãnãtoare , de genul “Nu o sã iasã nimic bun din tine !” mesajul iniţial va fi intãrit şi transformat in convingere. Copilul respectiv va avea şanse mari sã devinã un ratat, un eşec profesional şi social. Mintea lui subconştientã a fost programatã sã caute in experienţele vieţii dovezi cã el nu este bun de nimic.
Elevii care invaţã la şcoalã cã “Trebuie sã munceşti din greu ca sã câştigi banii “ sau cã “Banii n-aduc fericirea “ vor avea mari probleme financiare când vor fi adulţi. Cu atât mai mult cu cât aud şi acasã asemenea afirmaţii. Tiparele mentale greşite formate in şcoalã şi cu sprijinul pãrintilor vor fi o frânã serioasã in calea viitoarei lor prosperitãţi. Este foarte greu sã câştigi mulţi bani când “ştii” cã ei nu iţi aduc fericrea, ci dimpotrivã !
In afarã de viruşii mentali transmişi de dascãli (evident, fãrã nici o rea intenţie !) , elevii invaţã şi de la cei din clasele mai mari. Invaţã , de pildã, cã “Fumatul este un semn de bãrbãţie” . Dacã vor incepe sã fumeze de mici, la inceput pe ascuns, când vor fi mari sau adulţi nu vor putea renunţa uşor la acest viciu. Pânã când din mintea lor nu va fi şters acest mic progrãmel : “Fumatul este un semn de bãrbãţie” .
Lista lucrurilor greşite pe care le invaţã copiii noştri la şcoalã este mai lungã, din pãcate. Mecanismul este mereu acelaşi. Ceea ce este repetat de persoanele cu autoritate in faţa elevului – dascãli, colegi din clase mai mari – este inregistrat şi intipãrit in sibconştient, devenind instrucţiune de program pentru viaţa lui de adult. N-ar trebui sã ne mai mire procentul atât de mare de oameni sãraci şi debusolaţi din societatea româneascã. Tiparele mentale greşite funcţioneazã tragic pentru ei.
Ce ar trebui fãcut ? Pãrinţii nu trebuie sã lase toatã sarcina educaţiei pe seama şcolii. Mintea copilului trebuie hrãnitã cu exemple pozitive, cu incurajãri şi gânduri pozitive ,aşa cum, pentru a creşte mari şi sãnãtoşi, le dãm mâncare bunã şi vitamine. Mulţi pãrinţi işi inscriu copiii la cursuri de arte marţiale pentru ca ei sã se poatã feri de posibilii agesori. Dar s-au gândit cã odraslele lor sunt supuse unei permanente agresiuni mentale, prin ceea ce aud şi vãd in şcoli sau, mai rãu , la televizor ?
Mintea copiilor este foarte impresionabilã. In ea poate fi turnat , ca intr-un vas , orice fel de lichid. Dar nu ne poate fi indiferent dacã inãuntru este turnat nectar de portocale sau apã murdarã.
Un renumit om de ştiinţã definea educaţia ca fiind ceea ce iţi rãmâne din anii de şcoalã dupã ce ai uitat totul. Dupã ce ai uitat cum se extrage rãdãcina pãtratã dintr-un numãr, dupã ce ai uitat in ce an a avut loc rãscoala de la Bobâlna, dupã ce ai uitat formula chimicã a benzenului şi cum se numea eroina romanului “Baltagul” . Dupã ce ai uitat diferenţa intre muson şi ciclon sau dintre watt şi volt.
Ce iţi rãmâne de la şcoalã când , sã spunem, ai 30 de ani şi un copil pe care il trimiţi acum in locul tãu la şcoalã , in clasa intâi ? Dacã ţi-a plãcut cartea, vei pãstra deprinderea şi plãcerea de a invãţa şi unele cunoştinţe pe care le-ai reţinut ca elev pentru cã te interesau şi poate cã te mai intereseazã şi acum.
Dar dacã eşti ca majoritatea elevilor, ca majoritatea actualilor adulţi, pun pariu cã nu a rãmas mare lucru din ce ai invãţat la şcoalã. In afarã de amintirile fericite ale unor vremuri fãrã griji.
Ceea ce rãmâne nu este vizibil. Si de aceea nu este sesizabil uşor. Ceea ce rãmâne nu este la suprafaţã. Este in adâncul minţii noastre. In subconştient. Acolo au fost inregistrate şi depozitate toate intâmpãrile, toate experienţele din anii de şcoalã. Iar dacã ele au fost trãite cu intensitate sau au fost repetate deseori, s-au intipãrit profund in subconştient şi au devenit tipare mentale. Credinţe, repere. Aceste tipare mentale ghideazã viaţa noastrã ceas de ceas, zi de zi, fãrã sã ne dãm seama. 99% din viaţã o trãim pe pilot automat, apelând la programe mentale adânc inrãdãcinate in subconştientul nostru in timpul copilãriei şi anilor de şcoalã. Viaţa noastrã este de fapt expresia acestor credinţe şi convingeri pe care le-am dobândit in primii ani de viaţã şi de şcoalã. Pentru cã subconştientul nostru cautã permanent şi gãseşte evenimente, ocazii şi persoane care sã dovedeascã adevãrul credinţelor si convingerilor noastre dobândite. Sã mã explic.
Un copil care primeşte note proaste şi este de fiecare datã admonestat de invãţãtoare cu un “Nu e nimic de capul tãu !” va inregistra in subconştientul sãu aceastã afirmaţie ca pe o instrucţiune de program. Mai târziu, când in clasele mai mari sau in anii de liceu va mai auzi de la profesori replici asemãnãtoare , de genul “Nu o sã iasã nimic bun din tine !” mesajul iniţial va fi intãrit şi transformat in convingere. Copilul respectiv va avea şanse mari sã devinã un ratat, un eşec profesional şi social. Mintea lui subconştientã a fost programatã sã caute in experienţele vieţii dovezi cã el nu este bun de nimic.
Elevii care invaţã la şcoalã cã “Trebuie sã munceşti din greu ca sã câştigi banii “ sau cã “Banii n-aduc fericirea “ vor avea mari probleme financiare când vor fi adulţi. Cu atât mai mult cu cât aud şi acasã asemenea afirmaţii. Tiparele mentale greşite formate in şcoalã şi cu sprijinul pãrintilor vor fi o frânã serioasã in calea viitoarei lor prosperitãţi. Este foarte greu sã câştigi mulţi bani când “ştii” cã ei nu iţi aduc fericrea, ci dimpotrivã !
In afarã de viruşii mentali transmişi de dascãli (evident, fãrã nici o rea intenţie !) , elevii invaţã şi de la cei din clasele mai mari. Invaţã , de pildã, cã “Fumatul este un semn de bãrbãţie” . Dacã vor incepe sã fumeze de mici, la inceput pe ascuns, când vor fi mari sau adulţi nu vor putea renunţa uşor la acest viciu. Pânã când din mintea lor nu va fi şters acest mic progrãmel : “Fumatul este un semn de bãrbãţie” .
Lista lucrurilor greşite pe care le invaţã copiii noştri la şcoalã este mai lungã, din pãcate. Mecanismul este mereu acelaşi. Ceea ce este repetat de persoanele cu autoritate in faţa elevului – dascãli, colegi din clase mai mari – este inregistrat şi intipãrit in sibconştient, devenind instrucţiune de program pentru viaţa lui de adult. N-ar trebui sã ne mai mire procentul atât de mare de oameni sãraci şi debusolaţi din societatea româneascã. Tiparele mentale greşite funcţioneazã tragic pentru ei.
Ce ar trebui fãcut ? Pãrinţii nu trebuie sã lase toatã sarcina educaţiei pe seama şcolii. Mintea copilului trebuie hrãnitã cu exemple pozitive, cu incurajãri şi gânduri pozitive ,aşa cum, pentru a creşte mari şi sãnãtoşi, le dãm mâncare bunã şi vitamine. Mulţi pãrinţi işi inscriu copiii la cursuri de arte marţiale pentru ca ei sã se poatã feri de posibilii agesori. Dar s-au gândit cã odraslele lor sunt supuse unei permanente agresiuni mentale, prin ceea ce aud şi vãd in şcoli sau, mai rãu , la televizor ?
Mintea copiilor este foarte impresionabilã. In ea poate fi turnat , ca intr-un vas , orice fel de lichid. Dar nu ne poate fi indiferent dacã inãuntru este turnat nectar de portocale sau apã murdarã.
