A
face plăcere celorlalţi
A face plăcere celorlalţi este un obicei pe care unii dintre noi l-au căpătat
din copilărie. Am învăţat că, dacă făceam ceva anume – dacă eram drăguţi,
dansam, eram politicoşi, sau luam note bune la şcoală - puteam obţine
afecţiunea şi aprobarea pe care o doream. Unii dintre noi au învăţat să renunţe
la propriile nevoi, pentru binele familiei. Ne-am păstrat opiniile pentru noi.
Am tăcut, chiar dacă de-abia aşteptam să ne spunem părerile. Am preferat să
urmăm mai degrabă turma, decât să facem valuri.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, acest tipar comportamental a fost
determinat de interacţiunile cu părinţii. Acum, acest obicei este adânc gravat
în psihicul nostru. Am învăţat să renunţăm la puterea noastră, pentru a primi
aprobarea celorlalţi. Ne negăm darul de a vorbi, de a ne spune părerile şi de a
ne exprima în mod autentic. Obligaţiile, impunerile care încep cu „ar
trebui" şi vinovăţia, devin cei care ne dictează faptele.
Atunci când suntem blocaţi în tiparul de a face plăcere celorlalţi, nu
avem posibilitatea să facem alegeri clare. Suntem stăpâniţi de dorinţa de a
satisface dorinţele celorlalţi, ca să fim iubiţi. Pentru a fi stăpâni pe puterea
noastră, trebuie să avem posibilitatea de a spune nu. Trebuie să renunţăm la a
mai avea nevoie de aprobarea celorlalţi şi la dorinţa a-i face pe ceilalţi
fericiţi. Adevărul este că nu vom fi plăcuţi de toată lumea şi nici nu este
treaba noastră să-i facem pe alţii fericiţi - la fel cum nu este nici treaba
lor să ne facă pe noi fericiţi.
E atât de uşor să ne cedăm puterea pentru a le face plăcere partenerilor
sau pentru a ne alina familiile. Dar, dacă alegerile pe care le facem ne fură
prea mult din timpul nostru, dacă ele ne privează de bucurie sau de pacea
interioară sau dacă ne împiedică să ne exprimăm darurile noastre creatoare,
atunci ele sunt încălcări pe care continuăm să le facem împotriva sufletului
nostru. Aceste încălcări nu numai că ne afectează într-un mod negativ, dar îi
afectează pe toţi cei din jur.
Atunci când nu avem grijă de noi, deoarece încercăm să-i facem pe alţii fericiţi,
ne umplem de resentimente exact faţă de persoanele pe care încercăm să le
mulţumim.
Extras din “Intrebările potrivite”
de Debbie Ford
