Viaţa e dificilă
Viaţa e dificilă.
Multă lume nu vede pe de-a-ntregul adevărul faptului că
viaţa e dificilă. în schimb, oamenii se plîng mai mult sau mai puţin zgomotos
sau subtil de enormitatea problemelor lor, a greutăţilor şi dificultăţilor lor,
de parcă viaţa ar fi în general uşoară sau ar trebui să fie uşoară. Ei îşi exprimă zgomotos sau subtil convingerea că
dificultăţile lor reprezintă un tip unic de năpastă, care n-ar trebui să existe
şi că ele au căzut anume pe capul lor, al familiei lor, al tribului, clasei,
naţiunii, rasei lor sau chiar al speciei şi nu pe al altora. Cunosc bine acest fel de a te văita, pentru că şi eu
i-am plătit tributul.
Viaţa înseamnă o serie de probleme. Vrem să suspinăm
din cauza lor sau vrem să le rezolvăm? Vrem să-i învăţăm şi pe copiii noştri să
le rezolve?
Disciplina reprezintă setul fundamental de instrumente
cerut pentru a soluţiona problema vieţii. Fără disciplină nu putem soluţiona
nimic. Printr-o disciplină parţială putem rezolva doar unele probleme. Cu o
disciplină totală putem soluţiona toate problemele.
Viaţa este dificilă pentru că procesul de a te
confrunta cu probleme şi de a le soluţiona este unul dureros. Problemele, în
funcţie de natura lor, deşteaptă în noi frustrare, mîhnire, tristeţe,
singurătate, vină, regret, mînie, frică, anxietate, chin sau disperare. Acestea
sînt sentimente inconfortabile, deseori foarte inconfortabile, deseori la fel
de dureroase ca o durere fizică, egalînd uneori cele mai rele dureri fizice.
într-adevăr, acest lucru se întîmplă din cauza durerii pe care o simţim atunci cînd evenimentele sau
conflictele pe care le trăim se transformă în probleme. Şi pentru că viaţa
posedă o serie nesfîrşită de probleme, ea este totdeauna dificilă şi plină de
durere — ca şi de bucurie, de altfel.
Totuşi, abia în acest întreg proces de confruntare cu
problemele şi de soluţionare a lor viaţa îşi găseşte sensul. Problemele sînt
tăietura ce face distincţia între succes şi eşec. Ele ne provoacă curajul şi
înţelepciunea; într-adevăr, problemele sînt cele ce creează curajul şi
înţelepciunea. Din cauza problemelor pe care le avem, creştem din punct de
vedere mintal şi spiritual. Cînd dorim să încurajăm dezvoltarea spiritului
uman, noi provocăm şi încurajăm capacitatea umană de a soluţiona probleme,
exact aşa cum în mod deliberat le dăm copiilor la şcoală probleme de rezolvat. Prin durerea pe care o suferim rezolvînd şi
confruntîndu-ne cu probleme — învăţăm. Aşa cum spunea Benjamin Franklin: „Lucrurile care dor instruiesc."
Din acest motiv, oamenii înţelepţi învaţă să nu se teamă
de probleme, ci să le spună bun venit şi astfel să spună bun venit durerii
aduse de probleme.
Mulţi dintre noi nu sînt atît de înţelepţi. Temîndu-ne de
durerea implicată, aproape toţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, încercăm
să evităm problemele. Le amînăm în speranţa că vor dispărea. Le ignorăm, le
uităm, pretindem că nu există. Luăm chiar medicamente care să ne ajute să le
ignorăm, încercînd ca prin amorţirea noastră faţă de dureri să uităm problemele
care le cauzează. Mai degrabă încercăm să ocolim problemele decît să le
înfruntăm. încercăm să fugim de ele, în loc să suferim trecînd prin ele.
Extras din “Drumul către tine însuţi” de dr.Scott
Peck