Viaţa e dificilă


Viaţa e dificilă.

Multă lume nu vede pe de-a-ntregul adevărul faptului că viaţa e dificilă. în schimb, oamenii se plîng mai mult sau mai puţin zgomotos sau subtil de enormitatea problemelor lor, a greutăţilor şi dificultăţilor lor, de parcă viaţa ar fi în general uşoară sau ar trebui să fie uşoară. Ei îşi exprimă zgomotos sau subtil convingerea că dificultăţile lor reprezintă un tip unic de năpastă, care n-ar trebui să existe şi că ele au căzut anume pe capul lor, al familiei lor, al tribului, clasei, naţiunii, rasei lor sau chiar al speciei şi nu pe al altora. Cunosc bine acest fel de a te văita, pentru că şi eu i-am plătit tributul.

Viaţa înseamnă o serie de probleme. Vrem să suspinăm din cauza lor sau vrem să le rezolvăm? Vrem să-i învăţăm şi pe copiii noştri să le rezolve?

Disciplina reprezintă setul fundamental de instrumente cerut pentru a soluţiona problema vieţii. Fără disciplină nu putem soluţiona nimic. Printr-o disciplină parţială putem rezolva doar unele probleme. Cu o disciplină totală putem soluţiona toate problemele.

Viaţa este dificilă pentru că procesul de a te confrunta cu probleme şi de a le soluţiona este unul dureros. Problemele, în funcţie de natura lor, deşteaptă în noi frustrare, mîhnire, tristeţe, singurătate, vină, regret, mînie, frică, anxietate, chin sau disperare. Acestea sînt sentimente inconfortabile, deseori foarte inconfortabile, deseori la fel de dureroase ca o durere fizică, egalînd uneori cele mai rele dureri fizice. într-adevăr, acest lucru se întîmplă din cauza durerii pe care o simţim atunci cînd evenimentele sau conflictele pe care le trăim se transformă în probleme. Şi pentru că viaţa posedă o serie nesfîrşită de probleme, ea este totdeauna dificilă şi plină de durere — ca şi de bucurie, de altfel.

Totuşi, abia în acest întreg proces de confruntare cu problemele şi de soluţionare a lor viaţa îşi găseşte sensul. Problemele sînt tăietura ce face distincţia între succes şi eşec. Ele ne provoacă curajul şi înţelepciunea; într-adevăr, problemele sînt cele ce creează curajul şi înţelepciunea. Din cauza problemelor pe care le avem, creştem din punct de vedere mintal şi spiritual. Cînd dorim să încurajăm dezvoltarea spiritului uman, noi provocăm şi încurajăm capacitatea umană de a soluţiona probleme, exact aşa cum în mod deliberat le dăm copiilor la şcoală probleme de rezolvat. Prin durerea pe care o suferim rezolvînd şi confruntîndu-ne cu probleme — învăţăm. Aşa cum spunea Benjamin Franklin:  „Lucrurile care dor instruiesc." 

Din acest motiv, oamenii înţelepţi învaţă să nu se teamă de probleme, ci să le spună bun venit şi astfel să spună bun venit durerii aduse de probleme.

Mulţi dintre noi nu sînt atît de înţelepţi. Temîndu-ne de durerea implicată, aproape toţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, încercăm să evităm problemele. Le amînăm în speranţa că vor dispărea. Le ignorăm, le uităm, pretindem că nu există. Luăm chiar medicamente care să ne ajute să le ignorăm, încercînd ca prin amorţirea noastră faţă de dureri să uităm problemele care le cauzează. Mai degrabă încercăm să ocolim problemele decît să le înfruntăm. încercăm să fugim de ele, în loc să suferim trecînd prin ele.

Extras din “Drumul către tine însuţi” de dr.Scott Peck